Pasiunea programarii, redescoperita

dupa luni de zile de orbecait in gol, pe tot felul de carari ocolitoare, asfaltate sau neasfaltate, intr-o atmosfera ciudata, desprinsa parca din film, fara vreo raza de soare, fara prea multa benzina sau tragere de inima, intr-un final, intr-un tarziu, am redescoperit pasiunea. pasiunea de a programa.

sa faci acel modul sa zbarnaie, ca si cod, ca si logica, ca si functionalitate, sa aiba ceva unic, sa iti aduci contributia - deci calitate, care invariabil iti aduce satisfactie, mandrie, incredere in propriile forte, si multe alte bonusuri ;)

pasiunea programarii este vitala pt. un programator - fara asa ceva, poti s-o lasi balta, pt. ca nu te ridici cu nimic mai presus de mediocru, si lumea asta e plina de mediocritate

pasiunea e o cheie mare pt. calitatea  vietii pe care o duci, si merge mana in mana cu dedicare, organizare, suflet, minte, gandire, si multe multe alte valori care ar trebui sa defineasca orice persoana umana

dupa cum iti poti imagina, toata treaba asta se bate cap in cap cu banii, viteza, compromisul, oamenii, societatea, si cu alte prioritati care iti cer sa faci lucrurile din galopul calului - asta merge pana la un moment dat, avand in vedere nebunia tineretii ;)

insa vine o zi cand, aceste 2 directii, care s-au impletit sau suprapus in viata ta pana acum, trebuie sa se desparta, si tu trebuie sa iei o decizie, pe ce cale sa mergi inainte, si asta tine de valorile in care crezi, de maturitatea ta, de ceea ce vrei tu de la viata